Minimal

September 30, 2010

Ne-am obisnuit atat de mult sa strangem in jurul nostru tot felul de obiecte de care ni se pare ca nu vom putea sa ne despartim. Daca am fi sinceri cu noi, am observa usor ca de fapt mare parte din obiectele din casa noastra nu ne sunt de niciun ajutor, mai mult decat atat, chiar ocupa spatiu fara sa aiba vreo utilitate alta decat sa ne impiedicam noaptea de ele.

Miscarea mininalista in arta nu este privita cu cei mai buni ochi. In muzica, de exemplu, o opera este cu atat mai apreciata cu cat este mai complicata, biturile noi muzici sunt privite cu suspiciune de catre specialistii in muzica. La fel se intampla si in artele plastice. Doua linii trasate pe o panza alba transmit cu siguranta mai putin decat un tablou al unui pictor consacrat.

In decoratiunile interioare, lucrurile stau putin altfel. Daca din alte puncte de vedere miscarea minimala nu inseamna evolutie in domeniu, in legatura cu decoratiunile interioare, cred ca ne poate aduce o lectie importanta.

Am preluat de la generatiile anterioare noua obiceiul de a strange cat mai multe lucruri, pana la urma nu stii cand vei avea nevoie de ele. Daca in decursul timpului aceasta regula se aplica, acum, nu mai prezinta consistenta. In epoca reducerilor si a accesibilitatilor, in epoca creditelor pentru orice, nu se mai justifica sa pastram in coltul camerei obiecte de care ne atingem doar ca sa le stergem de praf. Daca minimalul e prea mult pentru noi, am putea macar sa ne uitam bine in jurul nostru si in mare sinceritate sa recunoastem care sunt lucrurile de care avem cu adevarat nevoie, si care sunt cele de care am putea sa ne deslipim.